Raducu cel viteaz, un frate si o mama cu inima de aur….

A fost odata ca niciodata o viitoare mamica, cu o mare burtica, ce cara un ditamai geamantan. Nu era intr-un castel, era la maternitate, unde nimic nu este prea roz. Domnita noastra parea neinfricata…. M-a cucerit din prima cu curajul ei si hotarirea de care dadea dovada, cu zambet cald si cuvinte de incurajare pentru toate cele din salon.
Acasa o astepta un printisor de 2 ani si foarte des se uita in „oglinda fermecata” (telefon) sa il vada. Avea in ochi o bucurie cum numai o mama o poate avea. Operata doar de cateva ore, domnita noastra se plimba deja si pruncul dormea linistit dupa prima imbratisare si lapticul bun de la mami.
Am facut cunostinta cu Raducu cel rozaliu si durduliu, mancacios si somnoros. Ma gandeam ca este minunat sa ai doi pui si abia asteptam sa ii cunosc.
A venit si vremea vizitei si cu bebe Luca la purtator, am ajuns la casuta celor doi printisori. Bebe Radu voios, vorbaret ( zicea mult mai multe cuvinte decat Luca) si foarte atent la toate…. un copil mult mai dezvoltat pentru varsta lui si fizic, dar si psihic:). L-am cunoscut si pe Alex, care alerga prin casa si apoi vreo ora a stat lipit de geam uitandu-se afara. Parca nici nu m-a vazut. Am plecat plingand acasa.
Castelului i se prabusise un turn, Alex fusese diagnosticat cu autism. Au urmat teste, documentari, psihologi, terapeuti, ….incepea primul razboi cu balaurul ce daramase frumosul turn, dar nu reusise sa o rapeasca pe printesa noastra. Ea lupta cu el din umbra si facea tot ce putea sa isi apere odorul.
Dar balaurul asta nu se lasa si lovi cu coada, punand la pamant si al doilea turn in fuga lui dupa cel de al doilea print. Printesa ii sari in spate si lupta cu el inversunata si dupa cativa ani reusi sa il inchida in temnita castelului.
Nu e usor sa locuiesti cu un balaur la subsol. Nu prea poti sa chiui prea mult cu veselie sa nu cumva sa il trezesti. Dupa multi ani de munca, cu ajutorul unor oameni minunati, din toate colturile pamintului, printul Alex a reusit sa puna multe pietre uriase sa reconstruiasca turnul daramat de dragon.
Mai este mult de lucru, dar sunt sigura ca atunci cand va reusi sa il termine o sa falfaie steagul biruintei si o sa ne strige tuturor un multumesc pentru ajutor.
Mai greu este cu printul Radu cel viteaz care nu reuseste sa inteleaga unele chestii arhitecturale si nu reuseste sa faca turnul lui sa se inalte. A pus si el multe pietre mari , dar ca sa reuseasca sa se inalte are nevoie de noi, de voi.
Ai construit vreodata un castel? Ajuta-l pe Radu sa o faca! El este curajos si are o mama viteaza si biruie orice pentru el, pentru fratele lui.
Hai sa ferecam in lanturi si mai tare pe balaurul numit AUTISM!
Redirectioneaza 2% pentru o zala din lant, pentru un zambet, pentru independenta!